'' 28 februarie 2009...lumea freamata ploaia in picioare alergind dupa martisoare pentru mult iubitele lor mame..sotii...cunostinte....ma feresc cit pot sa nu ma atinga macar si sa doara si mai tare.De fapt nu stiu sigur ce ma doare : foamea , frigul sau ranile .Nu ma observa oricum nimeni , nu-mi da nimeni nimic, dar macar sa nu ma loveasca.Nici nu mai stiu de cit timp caut.Orice.Pe oricine.''


pss...pssss.....
catelus!!!! ...''Intorc capul .Cineva striga.Nu sint decit eu .Pe mine ma cheama?Nu...pe mine nu m-a chemat nimeni vreodata...Ba da...pe MINE ma cheama...ma intorc...fie ce-o fi, mai rau nu se poate...Ajung.Ma mingiie .Cine-o fi si ce vrea? Primesc mincare.Nu am mai mincat niciodata asa ceva.Dar este buna.O maninc pe toata.Ma cheama sa merg dupa ea...si merg.Ajung undeva , unde am aflat ca lucreaza ea.Beau si niste laptic si adorm acolo jos, pe parchet .Ce bine este...si ce cald.''


Aceasta este povestea unui catelus de pe strada .Din fericire , in acest caz ,povestea se termina frumos .Dupa 3 zile de ingrijiri , de hrana si iubire catelusul arata cam asa:

Acum are stapin, o doamna super ,pe cit de frumoasa pe atit de buna , Mirela Botos , care l-a botezat Dixy si care il iubeste foarte mult.Dixy s-a facut mare , mare si este foarte fericit!


amalia